Isse sperienze co-operative so messe in pruspettiva un l’idea di fa cresce insème una forme di cumunita cumplementaria chi daria a pussibilita di ripensà l’evuluzione di i nostri paisagii.
L’arte e una manera libera e aperta d’anda a l’incontru di un territoriu, di i so abitanti e di i so usi ma dinù d’un publicu furesteru a l’isulà.
Per u dialogu fra l’opera e u locu duve ella s’arradichisce, l’arte favurisce e relazione fra l’omi. Crea a lea e permette di accede a u (i) locu (chi) in tutti sensi in tutti i significati di issu termine.
In tutu essere ci e un creatore di mondu in putenza di crea (o di strughie) l’armunia générale. Si capisce tandu chi abita u territoriu e un arte fine, una religione in u so primu sensu, so chi unisce, chi dumenda di da sensu a i gesti i piu prufani.
Michel ROUX, Inventer un nouvel Art d’habiter, l’Harmattan 2002.